Intre relatie si prieteni
Am observat de foarte multe ori persoane care in momentul in care intra intr-o relatie uita de tot. E normal sa iti schimbi activitatile dupa ce incepi o relatie, sa nu mai ai atata timp pentru prieteni, familie etc. Acest lucru se intampla, de obicei, in adolescenta, la primele iubiri. Insa, cand se intampla dupa 20-30 de ani, devine cam ridicol.
Am o prietena care in momentul in care intra intr-o relatie, uita de toata lumea. Si nu mai are 14 ani. De cand incepe sa iasa la primele intalniri, grupul de prieteni se pregateste sa isi ia „la revedere” de la ea pentru o perioada anume de timp. Pentru ca niciodata nu rezista relatiile ei. Din cauza modului de a fi a ajuns sa fie foarte singura si acum putini oameni mai doresc sa aiba de-a face cu ea. La urma urmei, cine vrea sa fie prieten cu cineva care iti este alaturi doar cat nu are ce face? Iar in momentul in care „se combina”, sa nu mai aiba timp deloc de tine?
Ce e mai aiurea e ca am observat acest lucru observandu-se, mai ales, la femei. Din oarecare motiv, barbatii par sa reuseasca sa-si imparta timpul intre iubita si prieteni, in timp ce femeia i se ofera complet si nu mai iese fara el. O fosta colega de facultate a incetat sa mai iasa in oras complet din momentul in care relatia a devenit mai serioasa, pana cand s-au departit, doi ani mai tarziu, si ajunsese sa se roage de oameni sa o scoata din casa, sa iasa in club etc. Ar mai trebui mentionat ca respectivul continuase sa iasa in oras in perioada relatiei.
De ce se complac atat de multe femei intr-o astfel de situatie? De ce totul se rezuma la un barbat si nu si la alte lucruri? Pe de alta parte, astfel de gesturi disperate ma fac sa le apreciez si mai mult pe cele care gasesc un echilibru intre facultate/loc de munca, iubit, familie si grup de prieteni. Iar daca un prieten poate renunta asa de usor la tine, cu siguranta meriti prieteni mai buni.